Mi-am cumpărat prima mea bicicletă
Bun! Deci astăzi se împlinesc 8 zile de când mi-am cumpărat primea mea bicicletă , iar asta în ciuda faptului că niciodată nu am pus fundul pe șa. Dar uite că la vârsta de 28 ani am fost motivat de către un prieten și mi-am cumpărat prima mea bicicleta din Decathlon.
În imaginea sus atașată aveți o poza cu bicicleta imediat după achiziție, însă acele apărători s-au dus naibii chiar a doua zi pentru ca o aripă față am pierdut nu-știu-unde, iar aripa din spate am rupt-o chiar eu în încercarea de a fixa apărătoarea mai bine. Am plătit și 75 lei pe apărători, altele nici că mai cumpăr pentru că sunt irelevante mai ales pentru un începător ca mine.
Să învăț să îmi țin echilibrul pe bicicletă nu a fost deloc greu pentru mine, iar la câteva ore după achiziție m-am întâlnit cu o cunoștință mai în vârstă cu ceva experiență în mers pe bicicletă care mi-a arătat ce și cum sa fac. Într-o oră și jumătate de curs de biciclit deja îmi puteam ține echilibrul, pedalam drept, însă mai complicată era plecarea de pe loc și nu reușeam să fac curbe la 190°. Asta în prima zi. Bine,fac eu pe marele viteaz, dar recunosc că în prima zi am ajuns cu bicicleta și prin gardul viu, am șters vreo 13 mașini parcate pe marginea drumului, am intrat cu bicicleta prin porțile și zidurile caselor și în încercarea de a-mi ține echilibrul mi-am rupt adidașii pe care îi aveam în picioare. Abia atunci când am ajuns acasă am văzut că eram cu degetul mic scos din adidas și zic : PUII MEI! Mai spre seară am mers din nou cu bicicleta prin parc, dar nu am reușit decât să îmi julesc picioarele în pedale.
Ziua 2 a fost o adevărată experiență pentru mine deoarece m-am întâlnit cu prietenul care m-a motivat să îmi iau bicicletă și am plecat împreună la pedalat. În fine, teoretic la pedalat pentru că practic mă opream la toate bordurile și gropile de frică să nu mă lovesc DIN NOU la mușchii dintre picioare cât și la viitorii mei moștenitori, dacă înțelegeți ce vreau să zic. :)) Atâtea lovituri am de la bicicletă încât, în momentul de față, sunt vânăt pe întreg piciorul drept (inclusiv julituri de la pedale) și am două vânătăi pe burtă și abdomen. :)) Despre julitura din cot vă povestesc mai jos. :))
Ziua 3 am ales să mi-o petrec singur cu bicicleta prin oraș. Mi-am luat bicicleta și m-am plimbat întreaga zi, însă am reușit performanța de a ma întinde cu bicicleta pe asfaltul de pe trotuar. Și a fost un impact dur pentru că era și drum în pantă, eu ca prostul am mai și pedalat, am pierdut echilibrul și m-am întins ca un bețiv pe caldarâm. Da, a durut și nu numai pentru că am dat cu cotul de asfalt. Dar impactul cu solul nu a fost chiar aterizare pe burete. Dar nu am renunțat, m-am ridicat, curățat rana din cot și am plecat mai departe. De atunci am ales să îmi las șaua mai jos.
În ziua a 4-a am mers singur cam 24 km pe bicicletă și tot în acea zi am avut ghinion să îmi cadă lanțul și eu prost în biciclete cum sunt, nu am știut ce să-i fac și m-am cărat cu bicicleta până la service în Decathlon pentru a-mi rezolva problema. Poți râde, dar nimeni nu s-a născut învățat. Oricum, astăzi cred ca aș știi ce să-i fac dacă se întâmplă să îi cadă lanțul pentru că mi-a arătat cineva. Am zis cred.
Astăzi, în 8 zile de mers pe bicicletă, pot spune doar atât :
Am parcurs 210 km pe bicicletă, cel mai mult parcurs într-o zi a fost 35,99 km, am învățat să traversez bordurile fără a fi nevoit sa opresc, am învățat să pedalez inclusiv ridicat de pe șa, iar șaua am ridicat-o din nou mai sus astfel încât piciorul să stea drept atunci când pedalez. Am mers inclusiv pe marginea drumului, pe lângă mașini. Noaptea bineînțeles că am lumini la bicicletă să nu credeți că circul fără lumini. Pentru un începător eu zic că stau destul de bine.
Să învăț să îmi țin echilibrul pe bicicletă nu a fost deloc greu pentru mine, iar la câteva ore după achiziție m-am întâlnit cu o cunoștință mai în vârstă cu ceva experiență în mers pe bicicletă care mi-a arătat ce și cum sa fac. Într-o oră și jumătate de curs de biciclit deja îmi puteam ține echilibrul, pedalam drept, însă mai complicată era plecarea de pe loc și nu reușeam să fac curbe la 190°. Asta în prima zi. Bine,fac eu pe marele viteaz, dar recunosc că în prima zi am ajuns cu bicicleta și prin gardul viu, am șters vreo 13 mașini parcate pe marginea drumului, am intrat cu bicicleta prin porțile și zidurile caselor și în încercarea de a-mi ține echilibrul mi-am rupt adidașii pe care îi aveam în picioare. Abia atunci când am ajuns acasă am văzut că eram cu degetul mic scos din adidas și zic : PUII MEI! Mai spre seară am mers din nou cu bicicleta prin parc, dar nu am reușit decât să îmi julesc picioarele în pedale.
Ziua 2 a fost o adevărată experiență pentru mine deoarece m-am întâlnit cu prietenul care m-a motivat să îmi iau bicicletă și am plecat împreună la pedalat. În fine, teoretic la pedalat pentru că practic mă opream la toate bordurile și gropile de frică să nu mă lovesc DIN NOU la mușchii dintre picioare cât și la viitorii mei moștenitori, dacă înțelegeți ce vreau să zic. :)) Atâtea lovituri am de la bicicletă încât, în momentul de față, sunt vânăt pe întreg piciorul drept (inclusiv julituri de la pedale) și am două vânătăi pe burtă și abdomen. :)) Despre julitura din cot vă povestesc mai jos. :))
Ziua 3 am ales să mi-o petrec singur cu bicicleta prin oraș. Mi-am luat bicicleta și m-am plimbat întreaga zi, însă am reușit performanța de a ma întinde cu bicicleta pe asfaltul de pe trotuar. Și a fost un impact dur pentru că era și drum în pantă, eu ca prostul am mai și pedalat, am pierdut echilibrul și m-am întins ca un bețiv pe caldarâm. Da, a durut și nu numai pentru că am dat cu cotul de asfalt. Dar impactul cu solul nu a fost chiar aterizare pe burete. Dar nu am renunțat, m-am ridicat, curățat rana din cot și am plecat mai departe. De atunci am ales să îmi las șaua mai jos.
În ziua a 4-a am mers singur cam 24 km pe bicicletă și tot în acea zi am avut ghinion să îmi cadă lanțul și eu prost în biciclete cum sunt, nu am știut ce să-i fac și m-am cărat cu bicicleta până la service în Decathlon pentru a-mi rezolva problema. Poți râde, dar nimeni nu s-a născut învățat. Oricum, astăzi cred ca aș știi ce să-i fac dacă se întâmplă să îi cadă lanțul pentru că mi-a arătat cineva. Am zis cred.
Astăzi, în 8 zile de mers pe bicicletă, pot spune doar atât :
Am parcurs 210 km pe bicicletă, cel mai mult parcurs într-o zi a fost 35,99 km, am învățat să traversez bordurile fără a fi nevoit sa opresc, am învățat să pedalez inclusiv ridicat de pe șa, iar șaua am ridicat-o din nou mai sus astfel încât piciorul să stea drept atunci când pedalez. Am mers inclusiv pe marginea drumului, pe lângă mașini. Noaptea bineînțeles că am lumini la bicicletă să nu credeți că circul fără lumini. Pentru un începător eu zic că stau destul de bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu