Evadare pe două roți 🚴 | toamnă 2019 | vară-toamnă 2020 ( full story)

În vara anului 2019 am străbătut sute de km pe bicicletă , am văzut multe locuri frumoase , am trăit multe experiențe plăcute și mai puțin plăcute. Însă aventura nu s-a terminat aici , iar în toamna anului 2019 respectiv vară-toamnă 2020 am continuat să plec în drumetii și să mă bucur de natură.

Drumeție pe bicicletă | Toamna anului 2019

Valea Mare - Întorsura Buzăului

Era dimineață când am pornit în această călătorie pe două roți încât nici găinile nu erau trezite încă. Doar eu, bicicleta și multă aventură care avea să mă aștepte. Am pornit din Brașov și punctul terminus avea să fie tot Brașov.

Răsărit se soare văzut din apropierea localității Hărman.

Apoi mi-am continuat drumul pe DJ traversând satele Podu Oltului, Dobolii de Jos și Ilieni. Apoi, pentru a scurta din drum , GPS-ul m-a trimis pe un drum de câmp unde era porumb pe hectare. Chiar îmi trecea prin cap să iau și eu câțiva porumbi, dar nu am vrut să îngreuneze bagajul. Drumul alternativ m-a lăsat fix la asfalt, intrarea din satul Ozun, județul Covasna. Apoi mi-am continuat drumul pe asfalt traversând satul Ozun și Sântionlunca. La prima intersecție am făcut dreapta pe DN13E care avea să mă ducă în comuna Reci.

Spre comuna Reci

În apropiere se găsește și Mestecănișul de la Reci, dar altceva aveam propus acestei drumetii.

Așa că Mestecănișul am lăsat pentru altădată.

Lacul Reci

După ce am vizitat lacul și traversat comuna cu același nume, mi-am continuat drumul traversând comuna Boroșneu Mare, satul Boroșneu Mic apoi aveam să ajung și în comuna Valea Mare.

Valea Mare

Drumul continuă pe drum de țară până la intrarea în satul Sărămas unde începe asfalt dacă continui stânga spre Întorsura Buzăului, sau drept înainte pe drum de țară pentru a traversa Valea Dobârlăului.

Planul meu în această drumeție a fost și Valea Dobârlăului, însă fiind prea obosit după urcarea la Valea Mare, am bătut în retragere în favoarea unui ocol spre Întorsura Buzăului, Teliu, Brașov.

Aici eram în satul Floroaia, în drum spre Valea Dobârlăului. La nu mult timp după ce am realizat fotografiile, am revenit la asfalt și continuat spre Întorsura Buzăului. Valea Dobârlăului am amânat pentru altădată.

Întorsura Buzăului

Drumeție pe bicicletă | Toamna anului 2019

Drumul Forestier Valea Popii

Drumul forestier Valea Popii începe din apropierea comunei Budila din județul Brașov, are o lungime de 6,8 km și se învecinează cu forestierul Valea Morii. Planul acestei drumeții a fost de a traversa drumul forestier Valea Popii, apoi să merg prin pădure, după cum am planificat în aplicația Komoot, până în comuna Vama Buzăului și să refac din nou traseul Dălghiu - Zizin despre care am scris rândul trecut . Însă totul s-a dovedit a fi un eșec total.

Imediat după ce am ieșit din Brașov, GPS-ul m-a trimis din nou pe un drum alternativ (de câmp) care mă ajuta să scurtez cu mult față de drumul asfaltat. Însă nu am apucat să mă bucur prea mult deoarece drumeția mi-a fost întreruptă brusc de către o haită de câini ( vreo 10-15 la număr). Norocul meu a fost că nu am intrat în panică și nici lor nu le-am arătat frică. Iar cu ajutorul unor bucăți de țiglă pe care le-am găsit pe jos am reușit să scap de haită și să îmi continui drumul... Cel puțin pentru moment.

Însă a urmat runda a II - a cu altă provocare deoarece drumul meu era cu trecere chiar printr-o balastieră unde am dat și acolo de câini. Însă cu ajutorul paznicului am reușit să îmi văd mai departe de drum.

Ajuns în Budila, am reușit să găsesc drumul forestier Valea Popii unde a trebuit să trec din nou printre alte provocări. : câinii de stână, chiar foarte mulți. Ajung în pădure continuând pe drumul forestier crezând că în sfârșit am scăpat de câini, însă dau de o zonă unde se tăiau lemne. Alții câini, însă cu ajutorul paznicului am trecut mai departe. Ajung în punctul în care drumul forestier se termina, însă aplicația îmi arăta drum stânga. În stânga, după ce am traversat un pârâu, am avut de urcat o pantă foarte abruptă și am fost nevoit să fac push bike. După ce am reușit să trec și de acest obstacol, ajung într-un luminiș. Mă uit pe GPS, drumul arăta la dreapta. Merg la dreapta și am aterizat cu picioarele în pârâul pe care l-am traversat mai devreme. Aplicația arăta ca drumul fiind pe acolo, chiar prin pârâu. Am înaintat prin acel pârâu câțiva metri, printre bolovani și pietre, crezând că poate există o potecă mai sus. Însă posibil o eroare GPS care m-a trimis chiar prin pârâu. Nevrând să mă rătăcesc prin pădure, am anulat întreaga drumeție și revenit înapoi in Budila,apoi Brașov pe asfalt. Cu toate că am eșuat această drumeție, nu am refăcut traseul nici până în ziua de azi. Nu îl recomand pentru nimic. Găsești doar câini și stâne.

Drumeție pe bicicletă | toamna anului 2019

Valea Dobârlăului- Mestecănișul de la Reci

Am spus că revin pentru a reface traseul și pentru a vizita Mestecănișul și uite că am revenit. Era dimineață când am pornit la drum, iar după ce am traversat comuna Sânpetru, în localitatea Hărman GPS-ul m-a trimis din nou pe drum alternativ prin care să evit traficul de pe DN. Cel puțin, până în localitatea Prejmer, am circulat mai mult pe câmp. Apoi din localitatea Prejmer până la intrarea in satul Teliu unde DN10 continuă înainte spre Vama/ Întorsura Buzăului, sau stânga pe DJ pentru Dobârlău și mai apoi dreapta pentru Valea Dobârlăului.

După coborârea de pe Valea Dobârlăului, am refăcut traseul de rândul trecut prin Valea Mare. Apoi, după cum am planificat pe GPS, în comuna Boroșneu Mare aveam să fiu trimis din nou pe coclauri, un drum necunoscut care avea să mă ducă la Mestecăniș. Satul Boroșneu Mic l-am traversat cât am putut de repede pentru că știți sau nu știți, însă aici sunt multe persoane de etnie. Păreau pașnici, nu s-a legat nimeni de mine. Însă nu poți băga mâna în foc că toți sunt așa și mai bine treci cât poți de repede decât să ai probleme. Ajuns în comuna Boroșneu Mare, drumul meu era undeva pe partea stângă. Nu mi-a fost greu să găsesc drumul și m-am trezit din nou pe câmp unde oamenii își recoltau deja cartofii. Însă drumul propus a fost un adevărat zigzag. Nici pe bicicletă nu am putut merge pentru că ba trebuia să fac stânga, ba dreapta și mai apoi m-am trezit în plin câmp fără drum, fără o urmă de mașină și la un moment dat am ajuns pe un teren de unde recoltase porumb ( adică au intrat cu combina și recoltat până la bază, pentru animale), iar pe jos erau numai țepi tari care mi-au intrat în anvelope. Nu am făcut pană pe moment, a doua zi după ce eram deja acasă am găsit pană la roată și câteva ace în anvelope. Așa că, norocul drumețului. :) Până la urmă am reușit să găsesc un drum de câmp abia vizibil pe care am continuat până în satul Aninoasa. Aici din nou am fost scos pe câmpie ,cu direcția Mestecănisul de la Reci. Drumul a fost ușor dacă vine vorba de orientat, însă greu de parcurs pe bicicletă. Tot drumul până la Mestecăniș și în interiorul mestecănișului găsești pe jos un nisip foarte fin, parcă nisip fin adus de pe plaje exotice. Mereu intra roata în nisip și rămâneam blocat... Prima dată când m-am trezit, singur fiind, lângă pădurea de mesteacăn, m-a făcut să mă ia cu pielea de găină. În bătaia vântului copacii scoteau un vuiet care îți dădea o stare nasoală, mai ales când ești singur. Iar atunci când am intrat în pădure și coboram încet pe bicicletă de frică să nu îmi intre roata prea adânc în nisip și mai apoi să cad, am putut auzi zgomot de copite în pădurea de pe marginea drumului. Când am oprit și m-am uitat în acea direcție nu am văzut nimic, dar sigur a fost ceva acolo care atunci când m-a simțit sau văzut, a fugit de mine. Probabil a fost o căprioară. Oricum, nu am zăbovit prea mult prin zonă. Făcut câteva poze și plecat repede pentru că oricum eram singur prin zonă.

A trebuit să închid aplicația după ce în orașul Sf. Gheorghe am căutat Kaufland pentru a-mi cumpăra de mâncare și apă și m-am ghidat cu ajutorul aplicației komoot.

2020 | UN NOU AN | UN NOU ÎNCEPUT | O BICICLETĂ NOUĂ

Anul 2020 a început și cu bune și cu rele. Partea bună este că am cumpărat o bicicletă nouă. Partea proastă este că a venit virusul peste noi, pandemia globală care a îngenunchiat întregul mapamond. Tot din cauza acestui virus m-a făcut să amân ture pe bicicletă programate pe Valea Prahovei încă de anul trecut. Aș fi vrut să merg cu trenul și să revin tot cu trenul.

Vechea bicicletă care anul trecut m-a ajutat să descopăr atâtea locuri frumoase s-a stricat atât de tare încât nici nu mai merita investiția să o repar. Când am mers în service cu ea să îmi facă un preț, ajungeam să plătesc pentru piese cam 90% din prețul cât a costat ea de nouă. Asta cu tot cu montaj. Așa că am ales să vând bicicleta la preț de nimic și am cumpărat alta nouă pe care am jurat să nu o mai neglijez.

Poza este realizată în a II a zi după ieșirea din starea de urgență. Bicicleta o am din luna martie, apoi s-au impus restricțiile de circulație și nu am putut merge pe ea nici măcar până la magazin.

Aceasta este bicicleta după ce am făcut upgrade. Bicicleta vine din fabrică cu niște anvelope jalnice b'twin care se tocesc repede. Le-am înlocuit cu anvelope Continental Double Fighter față+spate cumpărate de la BikeGeek.

Am pus și niște apărători marca BBB pe care le-am comandat tot de la BikeGeek în perioada stării de urgență. În spate ce stă apărătoarea mai calumea, în față nu prea și pentru la anul mă gândesc să înlocuiesc.

Stopul este marca Force, cumpărat tot de la BikeGeek care astăzi stă lipit cu scoci după ce am luat zdravăn o groapă și s-a rupt.

Bicicleta vine din fabrică cu frâne mecanice și trebuie mereu șurubărit la ele. De la frână mecanică, am trecut la hidraulic față/spate Shimano BL-MT400/401. Tot atunci am schimbat și pinioane, foi și lanț. Service-ul l-am făcut la BikeLab din Brașov pe care chiar recomand. Băieți de treabă,mereu să te ajute indiferent cât de ocupați sunt.

Tot la ei am pus suportul pentru bidon și schimbat manșoane cu unele marca Odi.

Bidonul de apă l-am cumpărat de la Decathlon. Am chiar două și mereu ( mai ales când e cald ) plec cu ambele după mine. Unul în rucsac, celalalt în suport. Însă nici așa nu îmi ajunge apa.

Partea și mai bună : nu am mai căzut deloc de pe bicicletă!

Prima evadare din 2020 |

Anul trecut, după un incident nu tocmai plăcut la Pârâul Rece când am căzut cu bicicleta prin fața mașinilor provocându-mi vânătăi, mi-am jurat că nu mai merg niciodată prin această zonă. Ei bine... Nu m-am ținut de cuvânt și imediat după ieșirea din starea de urgență am simțit nevoia să îmi antrenez mușchii și am plecat în această tură pe două roți. Drumul nu mi s-a părut deloc ușor după ce două luni am stat închisi în case. Și mai apoi, nici înainte de intarea în starea de urgență nu am mers pe bicicletă pentru că vechea bicicletă o vândusem. Cam o lună și jumătate am stat fără bicicletă, iar după ce am cumpărat pe a doua doar câțiva km prin oraș am apucat să merg pe ea pentru că mai apoi nu s-a mai putut. 🙄 Mi-am pierdut antrenamentul pe care îl aveam anul trecut ( care mergeam și câte 100 km) și credeți-mă că nu este ușor să o iei treptat de la zero. Chiar și pe drum drept, dar abia mai aveam putere să pedalez. Ajuns acasă parcă am fost într-o tură de 150 km, nu 70 km. Să nu mai zic că am și răcit pentru că la Pârâul Rece a fost cu adevărat RECE. Și nu a mai fost nici un incident neplăcut pe tot drumul parcurs ( din fericire).

Urcare Predeal (DN1)

Pârâul Rece.

Aplicația nu a cronometrat chiar tot.

Unde apar liniile negre sunt de fapt zonele în care nu am avut semnal GPS și aplicația a stat pe loc.

Evadare pe două roți |

Bv. | Râșnov | Valea Glajeriei - Râșnov - Bv.

Un traseu relativ ușor, fără prea mult efort. Traseul te lasă chiar la intrarea în Parcul Național Bucegi de unde încep traseele prin pădure pentru Vârful Omu, Cabana Mălăiești sau Cabana Diham - Pârâul Rece. Nu m-am complicat cu aceste trasee , deși mă bătea gândul să merg până la Cabana Diham, să ies la Pârâul Rece și apoi să cobor spre Râșnov sau Predeal, Brașov. Dar traseul prin pădure fiind necunoscut pentru mine și cum nici aplicația Komoot nu am putut conecta la internet din lipsa rețelei pentru a planifica și descărca hărțile off-line acestui traseu , am reveni acasă. Până la urmă cred că îmi voi cumpăra hartă tipărită. Apoi mai există o problemă : urșii pe care poți să îi întâlnești pe aceste trasee. Anul trecut când am fost la Pârâul Rece chiar am văzut un urs care se plimba liniștit prin pădurea de lângă șosea.

Evadare pe două roți |

Lacul Dumbrăvița via Bod, Satu Nou

Și anul trecut am vizitat acest lac, însă a fost doar ce s-a văzut de pe marginea drumului județean. Însă acum am mers să fac și înconjurul lacului pe bicicletă. Trebuie să recunosc că nu a fost o idee prea strălucită după ce a plouat întreaga săptămână în tot județul Brașov. Ajuns la lac m-am trezit băgat pe coclauri inundate și noroi cât vezi cu ochii. Mai mult am simțit că am traversat o parte din Amazon decât înconjurul lacului Dumbrăvița.

Evadare pe două roți

Perșani | Șinca Veche | Șinca Nouă | Paltin | Holbav

Un traseu pe care l-am făcut mai mult la nervi. Fiecare avem zile bune și zile proaste, iar cu o zi înainte de această tură am avut o zi cu adevărat proastă, așa că mi-am descărcat nervii prin terapia PEDALAT. Însă nici după 105 km parcurși și 8 ore pe drum nu mă simțeam obosit, iar dacă nu se întuneca când am ajuns în Brașov mai făceam odată traseul.

Către Paltin și Holbav

Holbav

Evadare pe două roți

Sfântu Gheorghe și urcare spre Șugaș Băi

Un traseu relativ ușor până începe urcarea spre Sugaș Băi. În drum spre Șugaș Băi am făcut un mic tur al orașului Sfântu Gheorghe. Din păcate nu am ajuns până în stațiunea Șugaș Băi reușind să urc doar aproximativ 75% din traseul propus.

Urcare spre Șugaș Băi

Încercare de evadare pe două roți

Fundata | Fundățica

FAIL

Prima încercare : Fundata, Fundățica pe bicicletă. Cu retur tot pe același drum, bineînțeles! Însă nori urâți , posibil ploaie. Anulat. 🚴⛈️⛔

A doua încercare : Dumbrăvița, Crizbav, Feldioara, Brașov. Alți nori urâți, Șanse să ajung acasă ud până la piele 100%. Nu am riscat și anulat din nou 🚴⛈️⛔

Traseul pe care l-am parcurs : Brașov - Ghimbav - Codlea - Vulcan - intersecție DN 73 ; retur Vulcan - Codlea - Dumbrăvița ; retur din nou Codlea - Ghimbav - Brașov. 76 km parcurși. Ploaia nu m-a prins ( din fericire). 🙄

Evadare pe două roți

Măgura și Peștera

În toamna lui 2020 am revenit în satele de la poalele munților Piatra Craiului. Sate prin care, în mare parte, am fost și anul trecut tot pe două roți . Însă anul acesta am vrut să văd Măgura și Peștera în culorile toamnei, dar odată ajuns pe culmile pitorești am avut surpriza să găsesc o toamnă care se lasă așteptată. Însă și așa m-am bucurat de natură și de priveliști frumoase.

Traseul pe care l-am parcurs cât și fișierul GPX îl găsiți AICI

Evadare pe două roți

Bran | Moieciu de Sus | Peștera |Măgura

Era ora 10:00 fix când trenul a ajuns în stația Tohanu Vechi, de lângă orașul Zărnești. De aici avea să înceapă călătoria mea pe două roți și naiba știa ce avea să mă aștepte în această tură pentru că traseul nu îl cunoșteam deloc și tot prin aplicația Komoot am planificat traseul. Dacă avea să fie o tură ușoară sau plină de provocări cum a fost tura pe forestierul Valea Popii, rămânea de văzut.

În nici o oră și jumătate am fost în Moieciu de Sus. Pe drum am trecut din nou pe lângă celebrul Castel al lui Dracula unde am făcut o poză ( panoramică). Apoi am vizitat numita Cascadă la Chișătoare care se găsește între Moieciu de Jos și Moieciu de Sus. Însă, odată ajuns în Moieciu de Sus, au început provocările.

Pe GPS am planificat ca odată ajuns în Moieciu de Sus să traversez "dealul" până în comuna Fundata, sau ceea ce părea a fi un deal văzut pe Google Earth. Însă la fața locului m-am trezit sub nas cu ditamai muntele, bolovani, pietre și o înclinație de cel mult 20%. Drumul pe care am vrut să merg a avut trecere chiar printr-un țarc unde cineva creștea animale, iar pentru a ajunge la potecă am fost nevoit să trec de poartă. Aici am reușit să mă umplu de rahat pe încălțări, eu cât și roțile bicicletei, deoarece pe jos era teren minat cu rahat de vacă. Reușesc să trec de acea zonă, apoi am încercat să urc pe potecă, printre bolovani și pietre, împingând și la bicicletă în același timp. Drumul devenea tot mai abrupt și periculos, nu era deloc de mers pe bicicletă. De asemenea, nici eu nu aveam ce căuta acolo cu bicicleta așa că am bătut în retragere. Însă ușor de citit "bătut în retragere" pentru că a urmat coborârea care nu a fost deloc ușoară având și bicicleta cu mine. Însă am reușit să trec cu bine și de această provocare, apoi am revenit pe asflat în Moieciu de Jos.

Ajuns în Moieciu de Jos parcă nu mă simțeam satisfăcut cu această tură , parcă a fost prea puțin de mers și nici nu am apucat să obosesc numai din atât. Am planificat un alt traseu în aplicație, iar din Moieciu de Jos am ajuns să urc spre satul Peștera și mai apoi să cobor prin Măgura, Zărnești și abia mai apoi gara Zărnești de unde trebuia să iau trenul până în Brașov. Bineînțeles că sunt mai multe rute de acces pentru bicicletă spre satul Peștera, inclusiv un traseu care trece lejer pe lângă satul Peștera, traseu pe care am fost și anul trecut și ziceam că am fost în satul Peștera când, de fapt, am trecut pe lângă satul Peștera. Apoi mai este drumul de acces auto care te duce direct din Moieciu de Jos în Măgura pe un drum de țară . Însă eu am ales varianta de a merge pe asflat către satul Peștera și rău am făcut. Rău pentru că urci foarte mult și este destul de înclinat pentru antrenamentul meu, apoi am fost nevoit să imping mult la bicicletă. Iar până am ajuns în vârf (la 1200 metri conform informațiilor Komoot), am crezut că îmi dau duhul pe drum. În plus că începuse și ploaia, iar de la Peștera până la Măgura am coborât pe o ploaie măruntă. A fost frumos, însă varianta Moieciu de Jos - Peștera pe viitor o voi evita pentru urcări. Am mers o singură dată din curiozitate , a doua oară nici că mai merg. Ușor poate pentru cicliștii profesioniști.

Castelul Bran

Bran

În drum spre Moieciu de Sus

Cascada la Chișătoare

Moieciu de Sus văzut din locul în care m-am urcat cu bicicleta după mine. Mai exact locul în care am putut realiza câteva poze.

De pe marginea drumului

Spre satul Peștera

Satul Peștera

Și un video de la satul Peștera

Informații despre traseul parcurs cât și fișierul GPX puteți găsi AICI

Evadare pe două roți

Bran | Fundata | Șirnea | Ciocanu

Cheile Dâmbovicioarei

Podu Dâmboviței

Aventura mea avea să înceapă tot în gara Tohanu Vechi,de lângă orașul Zărnești . Era ora 10:00 fix. Aveam să pornesc din nou într-o aventură pe două roți care avea să mă ducă pe culmile pitorești : culoarul Rucăr - Bran. Pentru prima dată în viață aveam să merg pe bicicletă în aceste zone. Eram pregătit pentru provocări, știam că vor fi chiar multe provocări. Tot drumul în sine a fost cu urcușuri și coborâșuri, însă mai mult urcuș. Când am obosit, am oprit și m-am odihnit. Însă am ajuns în situația în care pur și simplu m-am epuizat complet și nu mai puteam urca pe bicicletă. Până la Șirnea și Ciocanu am tot urcat pe bicicletă, apoi până la Podu Dâmboviței m-am bucurat de coborâre cu mâinile mai mult înghețate pe manșoane cu tot cu mănuși. Deja este toamnă, frig, temperaturi scăzute noaptea, burniță. Dimineața când am ieșit din casă m-a izbit în față un aer rece, iar până am ajuns în gara Brașov mi-au dat și lacrimile de la frig. Din Tohanu Vechi până la Șirnea și Ciocanu am reușit mai mult să mă încălzesc mergând pe bicicletă, decât soarele care mai mult era de formă : CU DINȚI! Până am ajuns la Șirnea și Ciocanu m-a făcut să transpir mult și să consum multă apă. Chiar foarte multă apă pentru că am ajuns în situația în care aproape ca se terminase apa și să nu am de unde cumpăra. Peste tot numai localuri cu lacătul pus. Magazine nu am avut norocul să găsesc. Sus, la Șirnea și Ciocanu, nu am găsit nici acolo ceva deschis. Am coborât la Podu Dâmboviței sperând să găsesc ceva deschis . Însă parcă a dat cu bomba și aici. După ce am ieșit pe DN, imediat pe stânga este un local. Era închis, însă avea în față un automat pentru cafea de unde am cumpărat un ceai de zmeură și m-am încălzit. Coborârea, după cum am spus, nu a fost chiar atât de plăcută pentru că mi-a fost frig. Ceaiul chiar m-a ajutat.

După ce mi-am băut ceaiul și odihnit puțin pe treptele de la intrarea în local, am plecat la drum.

Punct terminus : orașul Zărnești. Timp estimat de mine până la Zărnești : 2 ore și jumătate. Însă ce ușor de zis, apoi m-am trezit cu greul la locul faptei. Până la Fundata a fost urcuș continuu. Și numai cu 200 ml de apă după mine pentru că nimic, absolut nimic nu am găsit pe drum de unde să îmi cumpăr apă. Noroc cu o doamnă care vindea produse tradiționale pe marginea drumului. Am mers la ea și întrebat dacă are apă. Pe mine mă interesa dacă are apă de vânzare, însă nu avea și mi-a dat din apa dânsei. Mai mult, mi-a oferit și cârnat de casă și covrigi să am de mâncare pe drum. De mâncare aveam, dar nu îmi era atât foame cât îmi era de sete. Doamna nici bani nu a vrut, iar când m-am oferit să îi plătesc m-a refuzat. Aici locurile sunt frumoase pentru că și oamenii sunt la fel cu sufletul.

Până am ajuns eu în Fundata era aproape noapte. Am tot urcat pe bicicletă, însă ultimii 5 km până la Fundata i-am urcat pe lângă bicicletă. 3h mi-a luat până am ajuns în Fundata, la 1300 metri. Asta cu pauze cu tot și oprirea pentru a admira priveliști pentru că ai și ce vedea de pe marginea drumului.

Până am ajuns la Moieciu de Jos deja era noapte. Până am ajuns în orașul Zărnești s-a făcut ora 19:30. Trenul l-am avut abia la 21:25. Până am ajuns acasă era aproape ora 23:00. Pentru prima dată când mă prinde noaptea pe drum. A fost o călătorie plină de provocări, însă tot mi-a plăcut.